Pe copiii de la Asociatia ,,Sansa Ta” i-am cunoscut cand au venit la colindat la evenimentul organizat de MSCchiar de Mos Niculae. Nu ma gandeam atunci c-o sa-i revad prea curand, desi ma impresionasera. Si indiferent daca credeti sau nu in coincidente ori in puterea gandului de-a atrage intamplarile pozitive, viata, hazardul, intamplarea, destinul sau cum vreti sa-i spuneti, a facut sa-i intalnesc din nou pe cativa dintre copiii de la ,,Sansa Ta” la nici doua saptamani de la prima vedere.
Povestea incepe astfel: impreuna cu echipa din cadrul companiei Totem, cu prieteni de-ai nostri, cunoscuti, colaboratori si oameni de bine, in ultimii doi ani, am reusit ca in preajma Craciunului sa adunam haine, lucruri, bani din care am cumparat alimente si cadouri si pe care le-am donat copiilor din orfelinatele de la Valea Screzii( in 2013) si copiilor orfani de la asezamantul Sf. Macrina, din Bucuresti, in 2012.
In decembrie 2014, chiar daca nu as fi vrut sa ma implic, nu as fi putut, pentru ca deja incepusera sa ma intrebe colaboratorii, colegii si prietenii, cand ne apucam de strans bani, lucruri, haine si jucarii si unde mergem sa le ducem de data aceasta. Asa ca, pe repede inainte, m-am pus pe treaba. In momentul in care m-am apucat sa scriu textul invitatiei pentru mail si facebook ca sa-i anunt pe doritori detaliile campaniei, am vrut sa pun si un citat inspirational. Culmea e ca citatul ales sa-i motiveze pe ceilalti sa se alature campaniei ,,Mos Craciun pentru copiii fara parinti” ( cum am denumit-o eu) era acelasi cu al asociatiei ,,Sansa Ta”, fara sa stiu asta si fara sa fac conexiunea din prima.
,,Haideti sa fim si anul acesta Mos Craciun pentru copiii fara parinti!”, scriam eu de zor folosind cuvintele motivationale ale maicii Tereza:,,Nu conteaza cat de mult daruiesti, ci cat de multa dragoste pui in ceea ce daruiesti”.
Cand a venit timpul sa facem cumparaturile, in minte mi-a venit Asociatia ,,Sansa Ta”. Dar inainte de a-i contacta, m-am gandit sa intru pe facebook, pe pagina lor, sa vad ce au mai facut in ultima vreme. Tocmai postasera acelasi citat, indemnand oamenii sa se alature campaniei lor ,,Zambetul din cutie”, pe care o initiasera cu scopul de –a ajuta 9000 de copii care locuiesc in 25 de sate si comune din 10 judete ale tari.
Iar pentru cei care cred in coinicidente, nu e prima de acest gen. In 2012, prima data cand ne propusesem sa facem o astfel de campanie, colegii care venisera cu ideea de-a merge la Sf. Macrina, citisera in presa despre povestea acelor copii. Culmea culmilor, citisera chiar un reportaj scris de mine in urma cu multi ani in revista Copilul meu, din trustul Burda.
Gestul nostru, pentru care vreau sa le multumesc prietenilor, colegilor, colaboratorilor si tuturor celor care au avut inima deschisa pentru aceasta actiune, a contat! Sutn sigura de asta, fiindca am vazut bucuria din ochii catorva dintre copiii de la Asociatie, cei care au venit sa ne colinde. S-au strans haine, jucarii, lucruri, dar si bani din care s-au cumparat faina, malai, zahar, orez, morcovi, pastarnac, ceapa, 30 de conserve de bulion, 30 de pui, branza, fructe, lapte praf, ulei, pampers, dulciuri. Nu stiu de ce anume s-au bucurat cel mai mult, dar cu certitudine s-au bucurat, fiindca nu se asteptau.
O cunostinta, vazand anuntul meu pe facebook, m-a sunat sa ma intrebe de ce oamenii se mobilizeaza sa faca fapte bune numai de Sarbatori. Copiii acestia au nevoie de haine si mancare si in restul anului, de ce nu-i baga nimeni in seama in zilele normale? Stiti ce i-am raspuns: daca observam ca oamenii sunt mai darnici de Sarbatori, hai sa profitam de aceasta oportunitate. Sa nu-i dam cu piciorul si din ce se strange putem asigura nevoile celor mici nu doar de Craciun, ci pentru cateva luni dupa. Daca nu facem nimic si doar punem frane, ratam ocazia de-a indeplini o fapta buna.
