In urma cu 10 ani, adica in aprilie 2004 vedea lumina tiparului un nou saptamanal adresat personalului sanitar, Observatorul Medical.
Echipa la acea vreme, din care faceam si eu parte (fiind redactor coordonator) pornise cu forte proaspete si cu gandul de a spulbera concurenta, dand tot ce-i mai bun. Deci, primul numar al ziarului trebuia sa ia fata tuturor si sa-i impresioneze atat de tare pe cititori incat acestia sa devina fideli noii publicatii.
Mi-aduc aminte si acum cat de dificil a fost sa pregatim primul numar. Aveam subiecte fierbinti de abordat, timpul era foarte scurt, trebuia sa facem totul ca la carte, asa ca petreceam foarte mult timp in redactie si pe teren. Eram o mana de oameni, care incingeau firele telefonului si convingeau sursele suspicioase cu privire la noua publicatie sa ne ofere declaratii exclusive si suculente.
Atunci mi-am pus in cap sa deschid cutia Pandorei cu un subiect tabu: medicii romani care s-au infectat accidental cu HIV si care nu vorbesc despre asta. Realizarea acestui reportaj mi-a furat timp, energie, m-a consumat. Dar in acelasi timp m-a provocat sa scot cat mai multa informatie care ar putea fi utila medicilor care nu s-au infectat inca, dar sabia le sta deasupra capului. Nu a fost usor deloc. M-am lovit de refuzuri din partea unora de a vorbi cu mine, de lacrimi din partea altora si povesti spuse cu suspine, de nopti nedormite, scotand marturiile de pe reportofon si retraindu-le odata cu cei care au avut curajul sa stea de vorba cu mine.
Surpriza cea mare a venit in 2015, cand Freedom House a apreciat acest articol. Am primit Mentiune la concursul Tânarul jurnalist al anului 2004 la sectiunea reportaj sanatate.
Era prima recunoastere din cariera mea, la acea vreme. Iar argumentul juriului de atunci a fost urmatorul: pentru cantitatea de informatie pe care o aduce cititorului, scrisa intr-un stil accesibil, cu talent si inteligenta.
Concursul adresat tinerilor jurnalisti in acel an avea sapte sectiuni. Se inscrisesera peste 150 de jurnalisti din intreaga tara. Selectia articolelor a fost facuta de un juriu specializat, pentru fiecare sectiune in parte. In urma selectiei, juriile sectiunilor – alcatuite din personalitati mass media – au desemnat cate un castigator al Marelui Premiu si cate doua mentiuni pentru fiecare sectiune in parte.
Pentru mine a insemnat foarte mult aceasta Mentiune. Nu ma asteptam, gandindu-ma ca veneam de la o publicatie de nisa, care pe deasupra era si noua (deci nu apucase sa se bucure de notorietate), iar tirajul in nici un caz nu putea concura cu publicatiile destinate marelui public. Prin urmare, crezusem eu ca sansele mele vor fi foarte mici. Dar nu a fost asa! Dimpotriva, munca mea a fost apreciata.
M-a motivat sa merg mai departe pe acest drum si mi-a confirmat cat de inspirata am fost cand am ales aceasta meserie. Mai ales ca renuntasem la jobul de asistenta medicala si misiunea de a face bine oamenilor, scopul meu in viata si nu credeam ca-l voi mai putea atinge prin scris. M-am inselat. Se poate face mult bine, scriind corect, informand rapid si onest publicul caruia i te adresezi si fiind mereu in slujba adevarului.